Dacă ai participat vreodată la un workshop care implică activități cu muzică și mișcare, poate știi că uneori este distractiv, alteori provocator, că de cele mai multe ori eșți invitat să improvizezi. Cel puțin asta am experimentat la cursul de pedagogie Dalcroze desfășurat la Brașov. Iar dacă nu ai participat, cred că este o experiență plină de oportunități de dezvoltare, indiferent de vârstă.

            Zilele trecute am mers cu voie-bună la un curs despre pedagogia Dalcroze, unde Anne-Claire Rey-Bellet, venită din Geneva, ne-a prezentat bazele acestei metode ce transformă muzică în mișcare și învățarea în bucurie. Copilul meu urmează cursurile MIMA Muzica în Brașov și am asistat alături de el, în primii ani, la grupa care are la bază această pedagogie. Am observat felul jucăuș în care sunt prezentate conceptele muzicale și m-am minunat de deschiderea celor mici de a participa, am învățat și m-am jucat alături de el. Pot traduce în termeni psihologici ce se petrece pe parcursul unei activități, însă după acest curs am reușit să văd în mai mare măsură câtă muncă și pregătire este în spatele unei lecțîi, deși la prima vedere pare că totul vine ușor.

            Ce este pedagogia Dalcroze

Pedagogia Dalcroze invită copiii (și nu numai) să descopere lumea muzicii prin intermediul mișcării,  cu tot corpul — un mod natural, jucăuș și profund de a învăța despre ei înșiși și despre ceilalți. Metoda Dalcroze a fost creată de muzicianul elvețian Émile Jaques-Dalcroze, profesor la Conservatorul de muzică din Geneva, la început de secol XX. Ce m-a mai atras pe mine a fost că această  metodă pune accent și pe improvizație.

             Anne-Claire Rey-Bellet, născută în Elveția, are licență de predare a metodei Émile Jaques-Dalcroze și a fost profesor de ritmică la Institutul cu același nume din Geneva. În plus, are formare suplimentară în lucrul cu grupuri de seniori. Acum promovează la nivel internațional ceea ce a învățat, călătorind pe mai multe continente. În plus, are 6 volume cu muzică pentru copii, dintre care două sunt adaptate în limba română de echipa MIMA Muzica („Cântecele lui Zélie”), înregistrate cu vocea Ioanei Damian Bitere și ale cărei melodii le vei găși în cadrul activităților de grup de la MIMA Muzica dar și pe site-ul centrului MIMA https://mimabrasov.ro/ateliere-muzicale/cantecele-lui-zelie/

            Cum învață copiii prin metoda Dalcroze

Există o bucurie profundă în felul în care copiii se mișcă atunci când aud muzica — spontan, autentic, fără teamă de a greși. Pedagogia Dalcroze pornește tocmai de aici: din convingerea că trupul este primul nostru instrument muzical, iar copilul ascultă și prin mișcare  simte și se exprimă.

Cu această metodă, copilul nu “învață muzică” într-un mod clasic, pornind de la note muzicale și termeni rigizi, ci prin experiență directă, prin joc și explorare. Față de alte metode, se adresează întâi corpului și emoțiilor, apoi minții. Ulterior e invitat la reflecție, la analiză, în funcție de vârstă, desigur, cuvintele și teoria venind după această parte de experimentare directă. În continuare informațiile sunt sedimentate prin repetiție.

           Dezvoltarea mulți-axială a copilului

  Ce mi-a atras atenția la acest curs a fost felul în care s-a pus accentul pe multitudinea de arii în care copilul se poate dezvolta, pornind de la un cântec care pare, aparent, banal. Dealtfel este ce mi-ar plăcea să poată observa și părințîi care intenționează să înscrie copiii la cursurile MIMA Muzica sau ai căror copii frecventează deja aceste cursuri. Las mai jos câteva idei, în încercarea de a atinge cât mai multe puncte din ce am observat și am descoperit:

  • Mișcarea pe muzică (rapid, moderat, lent) permite micilor cursanți să se implice și să se retragă, respectând trăsăturile temperamentale ale fiecăruia. Copiii se deplasează liber în spațiu, adaptând pasul la tempo-ul muzicii. Cei mai retrași au ocazia să descopere în ritm lent o structură muzicală, să observe înainte de a explora, iar acum cei energici sunt încurajați să respecte un ritm care poate este lent pentru ei și necesită mai  mult control al mișcărilor. Însă nu pentru mult timp, pentru că, odată cu un tempo mai rapid, lucrurile se schimbă – acesta vine mănușă pentru exploratori și îi încurajează pe cei mai lenți în mișcări să țînă pasul. Aceste jocuri cu rupturi de ritmuri vin să provoace copilul să iasă puțin din zona de confort, dar totodată să îi respecte și pe cei din jur. De asemenea, aceste exercițîi dezvoltă coordonarea, echilibrul, orientarea spațială, conștientizarea corpului în raport cu mediul.

 

  • La activități copiii, sunt încurajați să se exprime dar și să observe prin tehnicile de lucru prezentate, lăsând spațiu tuturor să se manifeste

 

  • Pauzele muzicale spontane încurajează copilul să se oprească, poate într-o poziție sugerată de pedagog. Asta îi stimulează timpul de reacție, controlul corpului și atenția distributivă.

 

  • Transformarea mișcărilor în funcție de înălțimea sunetelor – motricitatea grosieră și trecerea liniei mediene a corpului e încurajată prin  mișcări ample pentru sunete grave, iar mișcările mici, de finețe, pentru sunetele înalte – asta consolidează percepția auditivă și expresivitatea corporală.

 

  • Imaginația este încurajată prin invitații la jocuri muzicale și mișcare de tipul “Ca și cum” (poate primesc provocări să se miște ca un fluture sau să pășească pe ritm ca un elefant).

 

  • Creativitatea este dezvoltată prin exerciții de mișcare liberă – folosind un instrument sau pornind de la acompaniamentul pianului, cei mici sunt îndemnați să se deplaseze cu mișcările lor, limitele fiind doar spațiul și siguranța celor din jur; ori mișcând doar o parte a corpului cei mici sunt lăsăți să exploreze muzică.

 

  • Flexibilitatea cognitivă este încurajată prin activități în care copilul creează mișcări inedite pentru fraze muzicale noi. În timp ce își ascultă corpul și reacționează la schimbările muzicii, copilul își dezvoltă atenția – spre exemplu e nevoit să asculte un ritm și să îl reproducă, sau să mențină un ritm în timp ce își spun numele. Astfel îi e stimulată și memoria auditivă și secvențialitatea, ritmul. De asemenea, cei mici pot fi încurajați să țină minte mișcări ca parte a unei poveșți muzicale și să le refacă pe măsură ce reascultă povestea. Activitățile propuse pleacă de la simplu spre complex, în funcție de nivelul grupei.

 

  • Capacitatea de a se adapta, de a improviza – grupul reacționează la schimbările muzicale și la inițiativele celorlalți, susținând astfel sentimentul de apartenență și colaborare.

 

  • Spiritul de echipă, cooperarea apar în jocurile muzicale în cerc, în care fac împreună o parașută dintr-un cearceaf, spre exemplu. La vârste mai mari, când fiecare copil adaugă o mișcare la secvența precedentă, e promovată ascultarea activă și responsabilitatea față de grup.

 

  • Jocurile în care un copil arată celorlalți o mișcare ce va fi imitată de toți apoi, un gest, o modalitate creativă de a utiliza un obiect simplu, încurajează rolul de leader dar și capacitatea de a urmă reguli comune.

 

  • Asocierea simbolurilor grafice cu ritmuri (cerc mare pentru durate lungi si cerculete pentru duratele scurte spre exemplu) facilitează înțelegerea abstractă a duratelor și notării muzicale.

 

  • Pe plan afectiv, mișcările expresive pe muzică variată (tristă, veselă, misterioasă) cultivă empatia, expresivitatea și recunoașterea, exprimarea chiar și reglarea emoțiilor. De asemenea, prin jocuri în perechi, un copil poate învăța să conducă și să se lase condus, să fie atent la el și la celălalt în mod egal.

           Muzica nu mai apare astfel în fața copilului ca un exercițiu de performanță, ci mai degrabă o modalitate de explorare și o joacă. Adică fix ce au nevoie cei mici că să se dezvolte armonios.

           Vă invităm să descoperiți lumea Dalcroze

  Mai las un gând, legat de faptul că majoritatea participanților au fost pedagogi. Am păstrat această speranță că tot mai mulți copii ar putea avea acces la educație prin intermediul jocului și al muzicii, că tot  mai multe jocuri muzicale și de improvizație vor precede învățarea cognitivă.

  Aș mai fi scris eu, căci informațiile au fost multe pe parcursul celor cinci ore, însă mă opresc aici cu gândul că v-am făcut curioși și că poate vă determin să vă uitați la atelierele MIMA Muzică cu mai multă atenție la aspectele pe care le dezvoltă la copii. Sau poate că sunteți interesați pe viitor să participați la grupuri pentru adulți. Oricum ar fi va invit cu mic, cu mare, să descoperiți cu multă curiozitate lumea muzicii.

   Andreea Găvenea – psihoterapeut cu formare în terapie prin joc și dramaterapie. Mai multe articole scrise de mine găseșți și pe blogul www.parintandem.ro, iar în curând sper să adun la un loc mai multe articole despre perioada prenatală și postnatală, zonă cu care am lucrat în ultimii ani la cabinet (psihologie perinatală).